Dezvoltarea regională reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale UE. Numită şi Politica de Coeziune Economică şi Socială, dezvoltarea regională a fost pentru prima oară definită în Tratatulul Comunităţilor Europene: coeziunea este necesară pentru promovarea ,,dezvoltării armonioase generale’’, obiectivul global constând în ,,reducerea disparităţilor existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor mai puţin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale.’’
Coeziunea economică şi socială presupune faptul că dezvoltarea economică şi socială trebuie să se bazeze pe o structură spaţială echilibrată. Se pleacă de la considerentul că dezvoltarea inegală a teritoriilor reflectă slăbiciuni ale întregului, iar ele sunt de neacceptat deoarece, la rândul lor, devin surse de instabilitate economică şi politică în calea dezvolării armonioase a întregului. La origini, politica regională este un mecanism financiar care realizează în practică principiul solidarităţii inter-regionale şi al coeziunii economico-sociale (în perioada 2000-2006, 35% din bugetul UE a fost alocat acestui scop). Ea are o finalitate redistributivă, urmărind şi gestionând fluxurile de venituri din anumite teritorii către altele, conform nevoilor reale ale regiunilor.
Concepţia asupra regiunii este în prezent o idee europeană, unul dintre principiile fundamentale de funcţionare a UE şi o condiţie a reformei administrative din statele membre sau candidate. Termenul de ,,regiune’’ nu are trasate nişte graniţe clare definite, fiind prezentat în variate moduri de-a lungul timpului. Este definit în mod diferit şi de către instituţiile europene. La nivelul Uniunii Europene se foloseşte următoarea definiţie: ,, eşalonul imediat inferior celui al statului’’ sau ,,un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă, sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată, şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social şi economic.’’, definire dată mai degrabă din punct de vedere administrativ.
Prin urmare, cadrul de implementare a politicii regionale la nivelul Uniunii Europene este reprezentat de regiuni. În cadrul regiunii, teritoriul este privit ca o unitate spaţial funcţională, caracterizată de inter-relaţii şi dependenţe multiple.
UE respectă modelul de organizare politico-teritorială a fiecărui stat membru şi lasă libertatea de decizie statelor nou aderate să aleagă modelul cel potrivit îndeplinirii obiectivelor politicii de dezvoltare. În momentul de faţă, Nomenclatorul Unităţilor Unitar Statistice (NUTS) face o clasificare a regiunilor statelor membre în funcţie de o serie de valabile socio-economice pe cinci nivele, regiunile reprezentând totodată şi un cadru de culegere a datelor statistice.
2 comentarii:
Mă numesc Mihaela, am 20 ani şi sunt studentă în primul an la UVT, secţia Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Iniţial datorită actualităţii integrării în UE am venit aici, dar eu nu fac nici o materie care să ţină de integrare, UE sau orice altceva asemănător. Aşa că cele scrise de voi aici mă ajută să învăţ mai multe. M-ar ajuta foarte mult o bibliografie în acest sens, dacă mă puteţi ajuta. Mulţumesc. Aştept şi alte articole până să mi fac o idee clară şi să sau comentarii.
Nu vom atinge nivelul UE nici in 10 ani. E deja arhi/cunoscuta expresia generatie de sacrificiu, la noi au fost ,,generatii de sacrificiu``...
Blogul mi se pare interesant, astept alte articole.
Trimiteți un comentariu